Andra Scarlett

Andra Scarlett

duminică, 13 noiembrie 2016

Oamenii ni se rătăcesc

    Cineva odată m-a iubit mai mult... așa cum iubisem și eu la început. Cineva, undeva, cândva, m-a iubit nebunește și m-a lăsat să plec înnebunindu-mă. Cineva odată m-a înțeles așa cum înțeleg și eu lumea... m-a oglindit și m-a înflorit.
    Uneori privesc spre el și mă mândresc; mă mândresc cu ce am devenit separat și evit să mă gândesc la ce am fi putut deveni împreună.
    Cineva încă rătăcește pe lângă mine, prin mine, printre gândurile mele. Am gustul lui salvat la îndemână și știu cu certitudine ce miros preferă și ce parfum ar alege din vitrină.
    Oamenii cresc unii prin alții, printre alții, cu alții. Ei cresc prin mințile altora, peste temerile unora, prin așteptările celorlalți. Uneori oamenii se cheamă și se pierd. Se aleargă și se așteaptă. Se izbesc și se iartă. Se plimbă și se fură unii de la alții.
    Mă uitam la el pierdută, perplexă... chiar atât de mult dor stropii de ploaie pe obrajii amintirilor?

3 comentarii:

  1. Ce subtil si elegant ai surprins un aspect de care toti ne lovim mai devreme sau mai tarziu, si de fiecare data simtim durerea loviturii...insa, din pacate, asta este si realitatea: oamenii se cheama si se pierd.

    RăspundețiȘtergere