Andra Scarlett

Andra Scarlett

miercuri, 10 august 2016

Peregrini de weekend


    Te așteptam acolo. Acolo unde valurile se spărgeau fără prea multa zarvă. Te-ai aplecat deasupra mea și buzele îți erau sărate, dar nu mă puteam desprinde din jocul lor. Algele din ochii tăi mă răcoreau. Barba ta mă înțepa ușor. Părul îți era încrețit și mirosea a mare. Degetul tău îmi trasa linii noi între obraz si gură. Ți-am mușcat în joacă mâna ce-ți mirosea a țigări. Ți-am făcut loc în hamac. Aveai corpul puțin rece și nu știu dacă mă amețea mai tare mirosul tău de alcool sau aburii stării generale de iubire de la răsărit. Auzeam necontenit "eu sunt regele verii, eu sunt regele verii"...
    Aceiași melodie, două etape mai târziu... te căutam printre stânci. Te căutam prin stropi de ploaie și curcubeie mult dorite, dar nevăzute. Tot într-un hamac... doar că de data aceasta mă uitam la stele. Stele căzute în văile slab luminate, departe de farurile orașelor eterne. Aveam rouă pe picioare și ceață în cap. Aveam iarbă sub unghii și sare sub pleoape. Te-ai apropiat din nou. Mi-ai adus o înghețată cu aromă de bere rece, când eu ți-am zis de mii de ori că-mi place cidrul. Ți-ai scuturat genele ștrengărește, iar eu mă uitam la tine tot căutându-te. Probabil rămăseseși tot undeva pe drumul expediției de la amiază. Mi-ai mușcat buza de jos și te-am rugat să te potolești în public... Dar tu ai râs și mi-ai șoptit că munții ne acoperă. Ai rămas în genunchi și am pierdut teritoriu în fața gândurilor tale. Mi-am pus gluga în cap și te-am prins de braț. Erai la fel de real ca și ceața din miezul zilelor mele de vară. Greierii cedaseră și pe fundal auzeam "el e regele verii, el e regele verii"...