Andra Scarlett

Andra Scarlett

luni, 17 noiembrie 2014

Pe cine nu omori, nu te lasă să trăiești

    Ia-mi ancora din singurătate și îngroap-o în marea ta eliberatoare. Acoperă-mi eșecurile și revelează-mi speranțele. Iartă-mi de pe acum greșelile ce vor urma și nu mă abandona subit. În schimb eu voi pleca des și fulgerător, pripită de ecourile ce-mi edifică noțiunea de ”independență”. Dar de mă vei urma, umbra mi se va lipi de tine și mereu mă voi întoarce. Inima va recunoaște glasul tău... va fi ca și cum ai încerca să convingi un cățeluș uitat în ploaia torențială că adăpostul tău e sigur.
    Și poate clădirile mă vor deruta, iar dorința mă va călăuzi spre alți stâlpi ai ambiției...
    Te voi uita, apoi te voi dezgropa și curăța precum cea mai prețioasă comoară. Te voi dichisi cu mângâieri, păreri de rău și viziuni pentru viitor. Voi erupe vulcanul doar pentru a privi din nou cum pot întări lava și cum pot lăsa focul trecut să intre surprins în eroziune.
    Și chiar dacă nu îți pot promite că peste câteva litere încă te voi mai iubi... totuși ia-mă. Ia-mă de mână, ia-mă de buză, ia-mă în suflet, ia-mă de bună. Căci indiferent de cât de efemeră va fi această fericire, cu siguranță îți va servi în viață drept cea mai valoroasă dintre fericiri.