Andra Scarlett

Andra Scarlett

marți, 3 iunie 2014

Răsuflet

    Surâsul îi era încă prezent în colțurile oglinzilor, însă repirația lui părea ceva iluzoriu. Îi căutam mâinile pe corpul meu, dar îl simțeam cutreierând alte meleaguri feminine. Nu îl chemam niciodată pentru că ajunsesem să-mi văd durerea precum putere și confundam lacrimile dorului cu ale oboselii. Toată repulsia mea față de somn dispăruse, căci uneori reușeam să-l visez și mâinile sale prindeau viață alături de gândurile mele renegate. Îl priveam câteodată în adâncul meu și aveam impresia că îl păstram în amintiri mai luminos decât era. Nu înțelegeam cum am ajuns să fac din el un ideal de iubire fără să observ din timp că eul său și iubirea nu se împăcau. Mă certam des cu mine pentru că nu așteptasem să-mi tapițez un ideal, ci plecasem la "vânătoare" fără să știu ce țintesc și  fără să iau în calcul că s-ar putea să fiu eu cea vânată. Între timp cred că am reușit să mă iert și să mă conformez cu gândul că nu sunt o fire răzbunătoare. Ca rezultat... îmi rămâne să-i rămân. Și am reușit... capitulasem cu ideea că aveam statutul de microb în viața sa... un microb de soiul: te naști cu el, trăiești cu el, se mai activează uneori doar pentru a-ți reaminti că este mereu acolo. Acum nu mai eram singura infectată de parfumul repirației sale, dar nu spun infectată deoarece mereu am adorat mirosul buzelor lui dinainte să mă sărute.