Andra Scarlett

Andra Scarlett

duminică, 19 mai 2013

Mări din noi

Aspiri spre mări de zerouri
Și nu observi că te pierzi în cavouri.
Chiar dacă sunt sus:
Tot limite sunt!

Aparențe jucate concret
Au ajuns la momentul scadent.
Te scarpini, te miri, te aprinzi
Și nu ai ce mască să surprinzi.

Evulsia completă de noi-
Descoperiți, încețoșat, aproape goi-
Mă duce din aproape-n aproape
La cadre jalnice, deloc estompate.

Frunze ce țipă la nori,
De oboseală, de gelozie deseori;
N-au fețe conturate fierbinte
De sentimente inoportune și-apoi izgonite.

Umbre de tine în fiecare om
Închegate în leș cu aspecte de bufon
Mă determină să mă complac în amuțire,
Să reneg orice tip de simțire.

Ne pierdem reciproc, spiralat,
În scenarii ivite forțat.
Iar sufletul nu are răgaz
Să creadă în mări de topaz.

Riscăm naiv, fără miză
Visând la un unghi, pe faleză,
Dar doare marea ticsită
De suflete însușite prin mită.

miercuri, 15 mai 2013

Hotarul ibovnicei

Pahare sticloase se sparg în ai tăi ochi,
Geme sângele-n ele, iar eu îți cânt.
N-ai suflet de primăvară, ai păienjeni sub piele
Și n-am mărginiri în panglici spre tine.
Grădină culeasă timpuriu ți-e vocea,
Uscată și caldă precum asfaltul de vară.
Ocrul ființei tale se dizolvă treptat,
Iar eu te admir cu buzele ude.
Cămașa ți-e lagăr frumos ambalat
Și florile ce ne-nconjoară îți sunt coroane.
Nu ești împărat, ci doar lividul ce va fi uitat
Chiar și de mine...
Dar îți promit că-ți voi fi amantă în neant.