Andra Scarlett

Andra Scarlett

vineri, 26 octombrie 2012

Te așteptam să pleci

Bule de săpun pe post de vise,
Sparte în apus de fețe ninse.
Vapori de parfum picură în zare,
Pe aripa rănită a unei păsări călătoare.

Oglinzi fumurii pe jos întinse,
Sparte de călcâie prea încinse.
Aleargă vântul printre albe coridoare,
Înrămate de pânza nesfârșită de paloare.

Așteaptă flăcările să fie aprinse,
De ferestrele de raze neatinse.
Gem vietăți prinse în strânsoare,
Printre crengi  îmbolnăvite de-o cenușie culoare.

Și tocmai când bradul se trezise,
Iar liniștea acceptării revenise,
Iarna se lăsă asurzitoare...
Să piară, încet, în apă stătătoare.

Ploaie din pipetă

Dă-mi dragoste c-o pipetă, să-mi fie elixir
De vise și speranțe, expuse pe un fir.

Dă-mi nori si ploi ascunse, prin ochi de cer mărite,
Dă-mi nopți, furtuni pierdute, de spirite pătrunse.

Mai dă-mi încă o șansă
Să-ți vin cu voiciune...
Să plâng în fața ta-
Să te aștept, minune!

marți, 2 octombrie 2012

Popasul

Îmi tremură aerul în jur,
Iar tu-mi ești iubire fără țel.

Te adopt, te protejez, te refac,
Iar la final îți pun aripi să zbori.

Sunt o clinică de reanimare,
Un salon de îmbunătățire.

Mi-ești pacientul cel mai drag
Și iubitul fără de speranță.

Te spăl de amărăciuni
Și te pudrez cu vise.

Mă îmbrățișezi, mă prinzi fără suflare,
Dar uiți mereu de mine.

Te ating cu dovezi de candoare,
Dar zelul tău nu mă țintește.

Ai iz de lipitoare,
Dar mi-ești stafie- imaterial.

Ești un călător,
Iar eu iti sunt o oază;
Mă idolatrizezi timpuriu,
Apoi în drum- mă lași.