Andra Scarlett

Andra Scarlett

vineri, 6 aprilie 2012

Ploi furate

Copiii ploii mi-au fost lacas pentru sufletul imbacsit de praful innecacios emanat de oameni resemnati. Pielea nu mi se mai satura de balsamul fara eteri. Le-am studiat spectrul mobilizat in transparenta inselatoare ce le ascunde radacinile. Cand le-am gasit stralucirea fugitiva, instinctul imi striga expresiv: "Fugi, lasa-te absorbita! ". Insa tu m-ai atentionat ca mi-ai trimis ploaia... si m-am simtit dezgolita; dezarmata in fata acestor cuvinte ce-mi parea ca defineau profanarea templului meu temporar. Mi-ai atacat refugiul, iar relaxarea nu m-a mai atins.
Ploaia ameninta ca se putea preschimba facil intr-o natura de amintiri, de vestimentatii trecute, de comemorare a pasiunii mele cu lichior de romanta.
Am faurit pentru tine tridentul armoniei unei iubiri tinere: respect, intelegere, acceptare. Aceasta "iubire" avea un curs simplu, un drum neaccidentat, insa se zareau bucle razlete, extravagante, ce nu aveau suport persistent. Vantul se tot juca, dar directia ei parea stabilita, cu viteza constanta.
Cu toate acestea, ramaneau neasteptate mizerii in spate... fie ele si fire de praf, erau nepotrivite din punct de vedere estetic.
Insa estetica inimii nu tine de combinari de culori... se amesteca din cuvinte si fapte, care de prea multe ori nu se asorteaza cum se spera.
Si totusi iubirea este ramificata, iar diferenta dintre noi doi era ca eu niciodata nu te-as fi lasat sa adormi suparat pe mine.