Andra Scarlett

Andra Scarlett

miercuri, 11 ianuarie 2012

Tu, EU, noi toti

Se mai poate spune si ca viata e un domino desfasurat cu incetinitorul.

Oferi o zi in schimbul unei eterne amintiri. Iti injunghi sufletul pentru bucuria provizorie. Gasesti fericirea in orice scanteie, dar nu o pati pastra. Si cursul tau ii lasa pe toti aluviuni. Cortina pleoapelor nu te impiedica sa visezi. Iti creezi lumina fara sa te astepti la caldura. Superficial... sau poate ignoranta... sau nepasare? N-ai raspunsuri pentru ca tu esti un raspuns. Ai o colectie de inimi, dar pare ca doar a ta este improvizata.
Cand te uiti in tine ce vezi? Mai concret, te mai poti gasi printre atatea amprente exterioare, inutile? Esti tu-ul care-ti place?
Peste timp, ajungi sa te intrebi daca lacrimile altora te mai hidrateaza. Daca mai ai nevoie de ele pentu a avea propria-ti rezerva... Nu doare atat de mult deziluzia, cat amorul obsedant pentru iluzie. Gandindu-te neincetat ca tu esti problema, ai omis ca reprezinti mai multe solutii. Cu totii suntem dereglati si minunati. Ai acum, azi, o zi... si nici aceea nu este sigura.

Autocontrol

Am simtit indiferenta strabatandu-mi sangele. Cheagurile formate si-au scos colturile, dar lovitura realitatii parea anesteziata. Nu am suferit regasindu-ma cufundata in lagunele nepasarii. Miscarile mele fantomatice sunt remarcate, iar eu nu ma gandesc la efectele mai mult sau mai putin sentimentale pe care le au asupra celorlalti.
Reflexia arsitei din ochiul lumii imi lumineaza stancile, impotriva efectului scontat de ei. Urmez cursul satisfacerii dorintelor unicei fiinte care a iubit cu totul ei, totul meu- mama mea. Ofer credite decat apei care ma cheama si-mi ingana in valuri incantatia fericirii. Datorita idealului de a obtine suprematia asupra propriilor instincte, am creat radacini. Le-am hidratat si am extins pana am stabilit controlul. Am fost absorbita, alipita de el. Contopirea ne-a fost rasunatoare in tabloul mut, zgariind imaculatul supunerii in prezenta majoritatii. Genele mi-au revelat alte unghiuri, iar energia-mi respinge orice raspuns(care soseste cu o lista de cerinte) din exteriorul ariei mele de supraveghere.
Si acum ma intreb: Importanta iubirii pe viata este ca iubirea iti da viata?

marți, 10 ianuarie 2012

Calator

Sufletul imi este parcare pentru orice zambet, dar pe acelasi drum accidentat sufletul meu este destinatia atator inimi care-l gasesc drept magnet amoros. In cadrul luminos al unui suras spontan, ei zaresc retea veseliei care le poate risipi praful.
Mintea mi-e plina de ursi care hiberneaza, dar cand se dezmeticesc isi dezvaluie adevaratul carcater zgomotos.
Burniteaza pe mine incontinuu si scopul devine tot mai alunecos, mai nesigur, mai buimacit de fiecare nou accesorizat diferit. Am numarat petalele acestor frumuseti, dar sunt ofilite la extremitati. Esenta lor ma ademeneste avansand in pori, dar nu ma ameteste niciodata. Le ignor otrava si ma bucur de belsug. Mereu neajunsul imi rapeste privirea spre alt colt de paradis. Un miraj uitat de soarta pregatit sa-si amplifice nuanta prin firea mea. Ii permit, dar aceasta dedicare de donator nu rezista. Il strabat rapid, aruncandu-l in abandon. Ma plimb, ma plimb, pe orice fel de fiinte. Ador trecator si daruiesc in avans. Imi mut lacasul caci se pare ca sufletul mi-e cort.