Andra Scarlett

Andra Scarlett

sâmbătă, 13 august 2011

Masacrul din mers

Ei iti mor in minte
si-ti putrezesc in suflet.
Pe ale tale maini
nici urma de sange.

Trenul a deraiat,
iar sinele emana scantei.
Copacii plang cu frunze
fara sa se-ncline.

Norii ne acopera,
norii ne sufoca.
Lumina lunii nu-i va ajuta,
si intoarcerea n-o vor gasi.

Foc ce provoaca spasme,
trupuri ce arunca tipete,
maini ce strang puternic
firul invizibil- salvator.

Ii privesti pentru ultima oara,
le furi tot ce mai au,
ii azvarli in amintiri,
apoi ii incendiezi.

Tu treci printre blesteme,
printre jalnice rugi,
si nu privesti inapoi,
te scuturi de ei- dispari.

miercuri, 10 august 2011

Viitor putred

Cand viitorul nu se mai prezinta atat de tentant nu ma mai starneste sa ma arunc in timp; in acest plan subred care ma sustine doar pentru a supravietui. Printre cadavrele sperantelor otravite si fantomele dorintelor irosite, ma aplec pentru a culege farame de salvare. Realizand josnicul act ce ma polenizeaza cu mila, arunc aceste ramasite ale unui ideal format defect.
Am descoperit dupa numeroase decizii incurcate care nu se intersectau, ca materialul care-mi realiza viitorul era putred sub coloritul lui promitator. Apoi am deslusit perplexa ca desi nu aveam o lista organizata, chiar si ideile existente nu aveau forma, decat font.
Eu nu am ales sa plec. Insa drumurile si oamenii m-au purtat dupa placul lor egoist. Si m-am trezit fugind fara scop printre miile de suflete nemiloase, pregatite sa-l inhaleze si pe-al meu.
Daca pana acum stiam ce nu vream si nu stiam ce vream, acum nu mai stiu nici ce nu vreau. Sunt eu si un alb fara limite. Deocamdata privesc fara sa disting vreo scanteie care sa-mi reaprinda focul candva pueril. Nici nu pasesc, pentru ca nu stiu inspre ce. Doar privesc. Privesc si suspin. Nu am nicio sustinere... doar eu si incertitudinea.

marți, 9 august 2011

Mesagerie vocala

Hei, te-am sunat... Stii, ploua oarecum si pelerina mea pentru suflet s-a racit. Tesatura mi-a fost strapunsa de frig. Ce imagine atroce! Un fiasco al personalitatii mele! Intr-un fel zbor, dar ma lupt in aer. Inca nu am aflat cu cine, insa stiu cu siguranta ca timpul nu-mi mai este un rival...
Acum urmaresc o batalie a carei miza sunt chiar eu. N-au gasit un trofeu prea bun. Ii compatimesc ca m-au ales drept premiu... Poate ii atrage straniul noului pe care il reprezint? Am o nuanta ciudata cand ma patrunde senzualitatea.
Ma mai incalzeste statutul acesta de vanat. Ma face intr-un mod teribilist sa uit de presupusul meu sange decolorat. Desi concurentii isi pierd postura de magnet vazandu-i dezlantuiti pentru mine.
Nu prea este lumina aici. In special cea din privirea celorlalti lipseste cu desavarsire. Iti vine sa crezi ca ma descurc fara sa le traduc hieroglifele din ochi?
Omisesem faptul ca nu au flori. Fetele spun ca ele sunt flori, dar eu am concluzionat ca incurca termenii. Ele sunt o specie ciudata de planta inmiresmata cu petale ondulate, dar nu au culoare. Au titlul de veterane, dar par abia initiate. Oricum nu sunt flori cum nici eu nu sunt magulitoare.
Contacteaza-ma curand! Te sarut vitejeste!

joi, 4 august 2011

Stea moarta

Am inghitit un analgezic slab
cand eu credeam ca am gasit cea mai buna alinare...
pentru stearsa mea suferinta;
o coperta pentru nesiguranta mea.
M-am infruptat din aceasta camera cu dulciuri,
dar uitandu-ma pe amabalajul opac pentru ochii mei deja
prea obositi, plecati...
n-am gasit niciun termen de valabilitate.
Cata prostie, imi repet in sunete ponosite.
Dar ma multumesc cu ceva,
un ceva mai bun decat vidul.
Caci rotindu-ma fara popas in nimicul meu,
te-am confundat cu o stea.