Andra Scarlett

Andra Scarlett

joi, 21 aprilie 2011

Adanc in noapte

Daca stai sa analizezi minutios sentimentele, le incurci gasindu-le radacini comune. In final, le combini si innoti fara popas in amalgamul creat. Stiu din propria experienta ca atunci cand nu ai incredere in tine… simti nevoia sa iti depozitezi increderea in acel cineva ca sa te poti sustine. Necesitatea sa crezi in ceva te domina si iti lasa naivitatea sa se desfasoare in cel mai inalt grad. Cuvintele nu sunt niciodata suficiente. Si de multe ori sunt mincinoase sau impopotonate. Isi exhibeaza sensurile exagerate precum paunul penele sale exuberante. Nu poti citii gandurile oamenilor. Insa le poti talcuii privirile si gesturile. Stralucirea ochilor nu minte si cu putina indemanare poti distinge gesticularile false de cele conduse de inima. Ideea este sa te prabuesti cu stil de fiecare data. Vei trece prin aceasta experienta de nenumarate ori. Poate iti vei insusi din ele aceleasi concluzii sau poate nu, poate vei tine minte si vei invata sau poate te vei gasi din nou, candva, in aceeasi capcana. Dar niciodata nu vei reusi sa plutesti in delir deasupra tuturor, neatens de venin. Sau daca vei atinge aceasta “performanta” va fi temporar. Nu rezisti intr-o lume coordonata de tine. Stii de ce? Pentru ca nu ai pe cine controla. Esti singur in viata si trebuie sa te mulezi in functie de altii. Trebuie sa ne acceptam reciproc pentru ca nimeni nu se poate etala cum ai vrea. Dar poate ca nu vei cadea atunci cand spiritual nu-ti va mai fi pamantesc… Nu stiu. Invata sa distingi si atunci vei dobandi sensuri existentiale.

Raspuns prompt

Vrei sa-mi fii tiitor de vise si erou de cosmaruri?
Oxigenul iubirii si anularea suferintei?
Caldura iernii si adierea verii?
Valul care limpezeste iluziile si lemnul care inteteste focul?
Lacul care lustruieste personalitatea si ciocanul care finiseaza sculptura?
Cearceaful care cuprinde fiinta si cuvintele care alina sufletul?
Culoarea care relaxeaza ochiul si miza care motiveaza jocul?
Ceaiul de dimineata si ciocolata de pranz?

Raspuns prompt: Nu.

joi, 14 aprilie 2011

Muzica si dragostea nu au aceleasi note

“Deschide-ti sufletul si asculta. Muzica este peste tot, natura are propriile ei tonuri.”
(August Rush)

Poti simtii notele chiar daca prin definitie ele nu apar. Insa se poate aplica acest lucru si in iubire? Oare daca o simti si el nu este acolo, chiar exista? Nu este oare o iluzie a ceea ce ar trebui sa fie? A ceea ce ai dori sa fie? Cat poti astepta dupa un sentiment? Cat poate supravietui simtul fara stimul? Spui ca inca ii distingi parfumul pe pielea ta, insa unica aroma impregnate in ea este cea a gelului de dus… Cat poate persista amintirea printre cadrele in lucru ale prezentului? Credeam ca am sub control raspunsurile acestor intrebari. Dar acum nu te simt, nu esti… Si cand apari la inchiderea pleoapelor mele stiu ca tot nu esti, ca tu nu simti. Pentru a comunica este nevoie de (cel putin) doi, iar eu m-am saturat sa nu primesc raspuns, sa mi se evapore sperantele si sa mi se anuleze visurile. Daca nu esti aici atunci poti sa dispari complet din imaginile mele. Ia-ti amprenta si mireasma. Nu te mai vreau in mine. Nu te mai accept in scrieri. Nu-mi dai fapte, deci nu am cuvinte sa exprim. Nu, multumesc. A fost suficient cat timp am fructificat ideea transcrisa pe o ciorna: “Caci tu traiesti in visul meu mai plin de viata, mai plin de tine, mai plin de noi decat ai fost in trairile noastre. Si imi place sa traiesc in reverie mea continua. Prefer simplitatea amagirii mele dulci decat complexitatea din jurul meu. Plaiul norilor fara limite, strabatut de razele stralucind de speranta; ploaia revigoranta si curcubeul ce infrumuseteaza ma tenteaza mai mult decat griul asfaltului si negrul pamantului brazat de pasii nostrii goi. “. Dar aceste ganduri s-au dezintegrat precum se va dezintegra si hartia pe care au fost relatate. Muzica este peste tot, la fel si dragostea. Insa muzica este continua, iar dragostea face salturi si este ciuruita. Si daca tu m-ai mintit, iar adevarul meu era minciuna ta inseamna ca nu te-am placut niciodata. Erai o minciuna, nu erai tu. Adoram prefacatoria ta, o prefacatorie pe care nu ti-am cerut-o. M-ai facut sa sper la un mai mult, cand tu esti atat de putin. Te reduc zilnic de parca ai fi o fractie si mi-e frica sa-ti descopar ireductibilul. Si stii ce este mai rau? Eu cred in posibilitatea ca tu cel adevarat ar fi putut reusi sa ma faca sa ma indragostesc pentru prima data, pentru ca sincer… acest non-tu nu a reusit.

miercuri, 6 aprilie 2011

Raul din tine

Cu apa uda-ti corpul
Si purifica-l cu gandul.
Implanteaza in stropi
Naufragiul inimii.

Cuvinte ce dau omagii
Mistificarii raului,
Arunca-le in oxigen
Si-n portocaliul focului.

Infrunta bunul pe nisip,
Si pe-o petala aluneca
Orice iluzie desarta
Ce se ramifica in ani si nu mai pleaca.

Varfuri de speranta se transforma-n ata.
Camasi de forta perindeaza-n curcubee
Alungand spectrul de culoare
Si dizolvandu-l in mare.

Uneste palmele pentru rugaciune
Si santurile amprentelor sterge-le de praf.
Presara scantei pe lista de nume
A celor ce iubire vrei s-o ai.

Ramele fotografiilor combina-le cu indemanare
Si plaseaza gardul in jurul plamierului.
Palmier cu verdele caruntit de mahnire,
De uitare si de dor ce rodesc.

Nu insera modele florale,
N-ai nevoie de artificiala infrumusetare.
Traieste dorinta de rau din tine,
Dar lasa-te purtat de bine.