Andra Scarlett

Andra Scarlett

luni, 14 februarie 2011

Cadou, iubire!

Tu, colectia mea de emotii,
respiratia mea ingreunata,
mister parfumat,
lacrimi de copil uitat pe sinele de tren,
zambet cu merje nevinovate.

Tu, lumina stelelor,
rugina ce s-a instalat in sufletul meu,
suavitatea petalelor de lalea,
scanteie de ochi,
taciunele genelor ce orneaza privirea.

Tu, literele mele preferate,
culoarea senzuala de buze,
taria lichiorului de visine,
raceala aerului de dimineata,
contrast de cer.

Tu, tais de diamant,
spirit vesel de Craciun,
catifeaua ghimpilor,
motivul diminetii mele,
efervescenta medicamentelor dizolvate.

Tu, imagine stearsa aruncata in adieri,
semafor blocat,
semn divin coborat sa-mi fie ghid,
interpretare cosmica a simplitatii.

Tu, esarfa moderna roasa de molii,
reclama ieftina la produs de calitate,
supa rece,
lumanare stinsa,
dulceata ciocolatei amarui.

Tu, mi-esti cadere in delir si picior de realitate,
inger si demon ratacit in mine.

joi, 3 februarie 2011

N-am titlu

Am o chitara
Si-un gust amar.
Nu plange degeaba
Inger hoinar.

Nu-mi da lacrimi negre,
Nu le vreau aici!
Priveste rasaritul!
Avanta-te pe stanci!

Insereaza-ti pe retina
Zambetul meu fugar,
Dezbina acel gand trist
Ce-ti serveste drept hotar.

Varsa-mi printre rime
A ta suferinta
Si de carbunii durerii
Mintea ti-o curata.

Nopatea sa-ti fie sfesnic
In lanul uscat de amintiri;
Luceafarul sa-ti fie neindoielnic
Prieten in priviri.

Vino sa-ti cant dragostea
Mai aproape sa-ti incalzesc rasuflarea,
Sa-ti gasesc matasea
Ce se ascunde intre ghimpi.

Nu te lasa doborat
De vartejul abatut
Salveaza o speranta
Si visul va fi refacut.

Ofera-mi in schimb dulceata
Cea care a reusit
Sa motiveze sufletul
Unui biet drumet al vietii, amagit.

Pentru ca la inceput
O scanteie zburdalnica tot a fost
Insa sa-i mai menti focul
Nu mai are rost.

Lacrimile sufletului

Ai adormit vreodata scaldat in lacrimi si acoperit de suspine? Ai adormit vreodata in tonul sms-urilor care anuntau mesaj de compatimire? Ai adormit vreodata cu fata schimonosita de durerea obrajlor atunci atat de grei?
Cand timpul avea rabdare cu noi, insa acum ii suntem concurenta intr-o cursa si adesea ne depaseste. Ai impresia ca daca te refugiezi in spatele scutului tau protector de vise, cand te vei avanta sa te arati din nou vei gasi timpul asteptandu-te. LUMEA NU TE ASTEAPTA! Vezi tu: prea devreme strica, iar prea tarziu nu-i bine.
Uneori… tot ce fac nu are nicio legatura cu tot ce simt. Ma termina sa-i spun mereu mintii “ruleaza” si sfuletului “opreste-te”. Nu vreau… nu vreau deloc sa-mi inghet amarul si sa lucrez la un fular colorat de vise care sa-mi veseleasca noptile negre de iarna prea rece, sa-mi tes voiosia pe buze ca sa maschez un adevar. N-am sa ma mint.
NU-MI PASA CE VAD EI PE CHIPUL MEU, NICIODATA N-AU SA-MI VADA SUFLETUL.