Andra Scarlett

Andra Scarlett

luni, 29 noiembrie 2010

As fi vrut

As fi vrut sa nu te schimbi niciodata,
Sa ramai aici, cu mine
Pe acelasi fir neintinat de viata.
Sa nu ne pecetluiasca nimeni pasii,
Ca drumul nostru sa nu fie descoperit.

As fi vrut sa uitam impreuna de clipele din jur,
Sa ne ferim de cerneala lumii.
Sa nu suspinam decat cu ploaia;
Sa zambim... la nesfrasit sa suradem.

As fi vrut sa te gasesc mereu aproape,
Indiferent de timp.
Sa cutreieri al meu trup si chip
Cu ochi zglobi si maini timide.

As fi vrut sa ne omogenizam amarul
Si sa-l facem fericire.
Sa te caut in lume unoeri
Fara sa te gasesc...
Pentru ca tu ai fi deja langa mine.

As fi vrut sa ma opresc din a te privi
Si tu asemeni mie.
As fi vrut sa-mi fie dor de tine.

In timp am vrut atat de multe si diferite
Incat ne-am transformat de tot.
Acum... acum as vrea sa nu fi vrut nimic.
Doar sa te fi iubit.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Mai bine nu intreba

Nu vreau sa te zaresc in zare,
ci aici, in ale mele unghiuri temporare.
Nu ma feresc sa te impusc cu vorbe fara alint,
Nu am nici macar politetea sa ma prezint.
Sunt un gand razvratit, aruncat;
Sunt lacrima in care se afla un pacat;
Sunt o imbratisare desfasurata fara temei;
Sunt acel tu si acel ea si acel el,
consolidat in acest eu.
Nu am regula sau curs de fel.
Sunt ce nu voi fi mereu.
Si acum ca te-am gasit,
nu veau sufletul tau palit,
ci doar un suras rapid
ca sa nu te uit subit.

Filosofeala

Esenta unei arome binefacatoare nu este aceea care se simte indata ce ai imbratisat dragostea. Ci rezultatul insusit dupa o perioada in care ai criticat-o in orice vestimentatie a ei.
Sa gasesc aceasta esenta nu face parte din lista avanturilor mele. Dragostea limpede este cea care nu se cere, nu se cauta... pur si simplu intersecteaza intamplator doua suflete.
Sa pot sa privesc prin ochii tai si sa te regasesc in mine, este o aptitudine debordanta. Sa pot sa iubesc prin sufletul tau si daca tu te stingi, ma sting si eu este o rima asurzitoare, sacaitoare pentru un suflet care nu si-a dobandit inca toate gradele. In ciuda faptului ca am trait tot ce am vrut, problema este ca nu mereu in viata reala.
Am aratat constant o slabiciune pentru caracterele puternice, cu sensibilitatile strangulate si schiopatande atunci cand sunt lasate sa respire. Insa piedica mea a fost si este ca nu stiu codul de acces pentru a ma prelua un operator al sufletului vecin.
Pentru ce sa ma lupt cu o soarta care nu vrea sa avansez mai iute? Ca sa ma azvarle prin suturi? Pentru ce sa ma luminez mai curand? Ca sa pierd savoarea intunecimii? Pentru ce sa observ toate ce ma pandesc? Ca sa aflu raspunsuri sfasietoare? Nu omite ca adevarul doare pe moment, insa pe viitor te stimuleaza spre mai bine. Dar prezentul conteaza. Un viitor care-si are temelia in trecut este cea mai frivola conditie a vietii. Amintirile dau mereu buzna, insa nu tot timpul pentru a deschide ceva nou.
Mizez pe premisa ca viata fiecaruia dintre noi este un vis, insa ajung la concluzia ca nu se stie visul cui.
N-am reusit sa ma prind de un curs stabil, dar nici nu ma gasesc intr-o continua alergare. Pista mea este calcata de mersul domol al pasilor inca tematori.
Nu sunt capabila sa tes un text artificios, uneori as vrea sa ma indrept spre ceva burlesc doar din dorinta de a exprima destul de clar ca nu poftesc sa ma imbatranesc!

luni, 1 noiembrie 2010

Plutind in suferinta

Intr-o seara… intr-o seara atat de intunecata incat decat stalpii de lumina ghidau mersul autobuzului...cercetam riguros tristetea care se manifesta in fiecare parte a chipului sau masculin cioplit incomplet: schingiuindu-i sprancenele intr-o incruntare clasica, revarsandu-i pleoapele peste fereastra catre lumina, vanturandu-i genele in clipiri necontrolate, inclestandu-i dintii si contractandu-i pometii in forme rectangulare. Insa privirea sa nu conducea mai departe de geamurile prafuite si scrijelite cu nume,nu realiza nicio tranzitie.El era prezent in marginirea timpului tuturor, cea aspra si nedorita, deci durerea era constanta. Tremuram la exterior din cauza rotilor care cadeau in capcana gropilor din asfalt si in interior datorita chinului lui. Nu fi trist, suflete! Bucura-te de simplitatea durerii de azi. Oare nu stii tu sau abia acum ai invatat ca dorintele nu se implinesc ? Ca daca ele s-ar materializa niciunul din noi nu ar fi aici contemplandu-ne reciproc starea. Nu plange pentru omagierea raului de azi, viata merge inainte pentru a infrunta adevaruri cu mult mai crude. Insenineaza noaptea asta cu o stralucire a ratiunii si planteaz-o acolo sus, pentru a fi zarita si urmata de orice naluca a sufletelor abandonate in mizeria lor. Trimite un semnal “ si mie mi se intampla “ si stimuleaza initierea unei iluminari universale. Inlantuieste-ti amarul si dizolva-l in lacrimile mele care te urmaresc. Minimieaza aciditatea realitatii napastuite asupra ta. Nu ma lasa sa-ti mai trazes cu privirea liniile parerilor mele de rau... Salveaza-ma de ganduri nefaste, ca sa te salvez si eu de ele. Transforma reciprocitatea milei in una a ajutorului consolidarii de sine. Haide sa fim termenii unei ecuatii cu o singura solutie!