Andra Scarlett

Andra Scarlett

duminică, 30 mai 2010

Nou viciu

Nu prinsesem niciodata gustul iubirii si aroma dragostei la prima vedere. Nici nu lasam sinapsele neuronilor sa dea crezare acestor lucruri. Dar acum imaginile defilau pe retina, de parca as fi fost un spectator al circului pe care EU il creasem.
Intampinam cu bratele deschise gandul ca atractia pentru cineva de sex opus, din primele secunde cand il zaresc, a devenit un viciu pentru mine; ca evitand alte posibile greseli, am cazut de buna voie in mania indragostitului si o savuram ca pe o inghetata in arsita verii. Imi lasam trupul sa tanjeasca dupa atingerea mainilor care ar putea deveni un tot unitar. Si senzatiile care se absorbeau pana la legatura cu creierul, preluau intr-un final conducerea asupra eului pe care il intruchipez. Din instinct furam priviri, fara sfiala, precum cel mai josnic bandit, care urmareste decat statisfacerea egoului sau. Dar apoi le imbibam privirea cu zambetul meu care avea mai multe fete decat laturile unui poligon. Ma jucam cu atata voiosie, incat daca ma analizai minutios, regaseai nastrusnicia unui copilas. Nu era precum jocul cu focul, deoarece singurul mod in care puteai sa te arzi era sa te proiectezi in viitor alaturi de celalalt. Iar aceasta iluzie presupunea iubire... si iubirea nu pare prevazuta cu ceva rau.
Apoi ma imbracam in eleganta rochiei pe care o formau replicile cuceritoare, dar mergeam desculta pe ghimpii care se nasteau odata ce remarcam ca sunt aceleasi cuvinte uzate. Ranile mi se cicatrizau cu o viteza uluitoare, prin urmare, nu ma lasam domolita de griji. Reuseam cu succes sa-mi indrept atentia asupra unui ALTUL imediat ce TRECUTUL mergea mai departe.
Si brusc apari TU... imi innozi momentele pentru a te regasi in amintiri. Si daca eu eram capul si restul pajura, tu inversezi rolurile lasandu-ma in neputinta in care eu ii adanceam pana acum cateva batai de ceas pe ALTII.

miercuri, 12 mai 2010

Vopsim cuvinte

Credem ca daca vopsim cuvinte obtinem legaturile dorite… pentru ca nu avem curajul sa ne vopsim pe noi pentru a ne multumi. Dorim cuvinte pe care le potrivim in functie de situatie... pentru ca in fiecare zi e ceva cate te enerveaza, ceva care te dezamageste; un gand care te chinuie in fiecare zi... si nu neaparat bun... mai deloc bun. Ne decoloram amarul, donand culoare cuvintelor; le oferim impulsuri pentru a ne imparti nefericirea tuturor. Daca eu iti spun “Am facut un gest nobil. ” , tu ma intepi raspunzandu-mi “Un gest imbecil. “ si daca te intreb “De ce? “ , te motivezi spunandu-mi “Pentru ca sunt sinonime! “ . Si uite asa reactiile cuvintelor continua la nesfarsit.

vineri, 7 mai 2010

Leapsa

Daca eram un anotimp, as fi fost primavara.
Daca eram o luna, as fi fost martie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost miercuri.
Daca eram un animal marin, as fi fost o stea de mare.
Daca eram un animal de uscat, as fi fost o pantera neagra.
Daca eram o virtute, as fi fost fidelitatea.
Daca eram o planeta, as fi fost Jupiter.
Daca eram un lichid, as fi fost sirop de cirese.
Daca eram o piatra, as fi fost un rubin.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost o colibri.
Daca eram o planta, as fi fost o pernettya.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost o tornada.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost o harpa.
Daca eram o floare, as fi fost o floare de colt.
Daca eram un sentiment, as fi fost emotia.
Daca eram un sunet, as fi fost ''lalala''.
Daca eram un cantec, as fi fost Sad Piano Song 2.
Daca eram un film, as fi fost V from Vendetta.
Daca eram un serial, as fi fost cu prea multe intrigi.
Daca eram un oras, as fi fost Atena.
Daca eram un gust, as fi fost intepator.
Daca eram o aroma, as fi fost suava.
Daca eram un material, as fi fost matase.
Daca eram o culoare, as fi fost purpuriu.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buzele .
Daca eram un drog, as fi fost ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost o bratara.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost un zambet.
Daca eram un personaj din desenele animate, as fi fost prietena lui Marcelino Pan y Vino.
Daca eram o forma, as fi fost un romb.
Daca eram un numar, as fi fost 5.
Daca eram o haina, as fi fost o esarfa.
Daca eram o reactie, as fi fost entuziasm.
Daca eram un gest, as fi fost imbratisarea.
Dau leapsa lui Mishka si Zori de Zi...

marți, 4 mai 2010

Am promis ca nu si totusi voi

Dupa tainele oculte ale inimii, te-am iubit in taina. Vroiam ca sarutul tau sa-mi opreasca zambetul, arzandu-mi buzele. Atatea cuvinte care nu au luat viata... sau au murit pe buzele mele si le-am eliberat printr-un suspin. Observasem ca-mi intretaiai calea doar atunci cand era frumos afara, dar atunci nu aflasem ca soarele meu rasare odata cu chipul tau (si nici tu nu ai aflat) . Intr-o stare de neputinta te numisem nimicitor de sperante, restaurator de depresii. Imi ziceam “infasca aripi” pentru a pleca in cautarea culorilor echilibrului. Am promis ca nu-ti voi mai oferi niciodata vreun rol in scenariile imaginatiei mele, nici macar figuratie, dar cine-si poate controla subconstinetul? Asa ca, probabil, voi continua sa crosetez povesti cu subiect irealizabil, in care vom fi personajele principale care niciodata nu vor juca impreuna in realitate. Dar cine ma va opri sa sper? Pentru ca eu nu... pentru ca stiu ca pana si vantul le raspunde frunzelor.

Copil- Nu, Da

Copil,
De ce taci?
Nu,
Da.
Nu-ti spune inima
Sau nu poate afla?

Copil,
Zambeste!
Nu,
Da.
Pivirea-ti ofileste,
Daca fericirea pe chipu-ti nu straluceste.

Copil,
De ce nu ma crezi?
Nu,
Da.
Lasa-ma sa patrund in lumea ta.
Da-mi incredere,
Altfel o voi fura.

Jocul iubirii bolnavicioase

-Esti un mincinos!
-Si tu o scorpie!
-Ne completam pentru a forma un rau major. Ca niste piese de puzzel facute din sugativa, chiar daca le uzi cu lacrimi, vor absorbi durerea/ fericirea, uscandu-se si revenind apoi la starea lor initiala de indiferenta.
-Nu suntem de unica folosinta, nu ne vom satura niciodata sa ne agasam pentru ca numai asta ne tine vie iubire... sau jocul iubirii.
-O iubire bolnavicioasa, dar indispensabila.
(plus sarut)

luni, 3 mai 2010

Nu am… , pentru ca nu ai…

“Doar doua clipe caravanele visurilor noastre s-au intalnit, apoi eu am plecat pe drumul meu si tu pe al tau. “
(Tere Lyie)

Doar clipe ne-am impleticit visele, apoi am ramas tanjind dupa rezultatul ce-l asteptam. Nu am avut putere sa te pastrez, sa te leg de viitorul meu, sa te lipsesc de sentimentele ce-mi strabat sufletul, pentru ca nici tu nu ai avut curajul sa ma ceri, nu mi-ai cedat increderea pe care involuntar si negrait o ceream, nu ai binevoit sa-ti domolesti orgoliul, asa ca nici eu nu am avut inversunarea de a te atrage si nu ti-am aratat afectiunea pe care tu ai crezut ca de drept ti se cuvine. Nu am vrut sa-i implor destinului indurare si iubire.
Nu spune ca daca ai putea sa dai timpul inapoi ai corecta ceva, pentru ca nu ai avea ce, in conditiile in care nu ai facut nimic.
Aveai asteptari de la mine, dar nu ma cunosteai. Aveam asteptari de la tine, dar de la “tine” cel pe care-l credeam, pentru ca nici eu nu te cunosteam.
Daca intentionezi sa-ti ceri iertare, sa te hotarasti, te rog, pentru care parte mai exact. Imi pare rau ca te dezamagesc(poate din nou), dar a venit si randul meu.

Raspunsuri neauzite

-Vei fi acolo pentru mine?
- “Acolo” presupune un viitor indepartat, iar eu sunt deja aici pentru tine.
-In inima ta este iubire?
-Nu stiu definitia cuvantului “iubire” , stiu doar ca singurele litere prezente in inima mea sunt cele care iti alcatuiesc numele.
-Care este visul tau?
-Visez sa ma visezi.
-Ce simti?
-Nimic. Nu esti aici ca sa te simt.
-Si daca nu ma atingi, nu ma simti?
-Putin, suav... esti ca un inger de neatins, ca o fantezi de neajuns.
-Cine esti?
-Un ratacitor... printre liniile corpului tau, printre simplele si naucitoarele tale cuvinte.

(Fata intreaba baiatul)

Incurajare

Haide sa cautam, sa inlantuim, sa combinam, sa formam. Sa realizam ceva care sa ne ghideze spre altceva. Haide sa speram uniti, doar maine e o noua zi... mai buna, mai rea... macar vom fi pregatiti. Haide sa ne definim mai bine valorile vietii si sa furam iluzii din carti si culori din filme. Haide sa fugim impreuna, sa ne ascundem de soare si de luna.
Haide sa ne iubim!

Din cenusa plus ceva

-Ce faci?
-Analizez cenusa.
-Cenusa cui?
-A gandului.
-Care gand?
-Cel care a nascut speranta.
-Si ce vezi?
-Prea putin din ce mi-as fi imaginat.
-Si esti trist?
-Nu.
-De ce?
-Pentru ca sunt indeajuns de aprig incat sa-mi creez propria pasara Phoenix.

(Copilul intreaba adultul)