Andra Scarlett

Andra Scarlett

luni, 19 aprilie 2010

Ploaia

Ce poate fi mai frumos decat momentele in care cerul plange, purificand pamantul strabun si insemnat de faptele locuitorilor sai?
Ce floare pare mai vesela decat aceea care permite razelor de soare sa se joace in roua ce o imbraca?
Ce sunet este mai placut decat cel al simfoniei picaturilor care-si amplifica acordurile asaltand multitudinea materiala care ne inconjoara?
Ce miscari ale trupului par mai delicate decat acelea care se zaresc printre decorul stropilor de ploaie?
Ce atingere este mai invioatoare decat cea a lacrimilor Domnului?
Ce clipe mai relaxante decat cele cand vezi reflexia vietii tale in siroaiele de apa?

marți, 13 aprilie 2010

Strecurat din amintiri

Nu a fost niciodata mai mult de atat: doua-trei ore in noapte, stand unul langa altul, intr-un local de care nu auzisem pana atunci, undeva aproape de pamant. Iti puteam simti mirosul, rar sa iti ating pielea. Cuvinte frumoase zburau, ferindu-se de dozele de bere care te inconjurau; iar eu ma pierdeam printre intelesurile lor in timp ce ele se raceau de la atata ironie. Si le credeam, si le-am crezut, si le cred atunci cand vreau, si le voi crede mereu. Nu traiesc cu speranta ca te voi uita, ci cu cea ca te voi avea candva.

luni, 5 aprilie 2010

Mama tanara

Statea rezemata de un copac, bolborosind agitate la telefonul mobile pe care il tinea la ureche, ignorand complet pata de culoare vesela care facea tumbe in jurul sau, leganandu-si poalele rochitei in valuri si inganand nota muzicala “la” pe diferite tonalitati. Fetita ii ajungea domnisoarei de langa pana la genunchi; avea o rochita rosie in pliuri, parul lung si caramiziu care era terenul de joaca al razelor de soare ce-i ofereau o stralucire divina. Ea isi gasise ringul de dans intr-un colt de strada, incingand asfaltul cu repeziciunea pasilor sai mici; emana o veselie molipsitoare, astfel incat o priveam dominata de dorinta arzatoarea de a ma alatura lumii ei hazlii.
In urmatorul moment cantecul vioi a fost inlocuit de mataieli si sughituri, inghitite uneori de suspine si nuantate de cuvantul “mami” . “Femeia” ii arunca cateva vorbe rastite si isi continua conversatia... daca s-ar fi uitat la ea in timp ce-i zisese “Inceteaza cu prostelile! Nu vezi ca sunt ocupata? “ , ar fi zarit sangele care-i siroia pe genunchi. Insa plansul tot nu s-a oprit, iar aceasta a impins-o. Copilul s-a dus incet spre un tufis, a rupt una dintre fiicele proaspat inverzite ale acestuia si si-a presat-o pe rana. Intorcandu-se (in sfarsit) spre pruncul sau si analizandu-i gestul, “femeia” a tipat inebunita: “Ce crezi ca faci???! “ si a lovit acel omulet peste obrajorul imbujorat si umed, care a fost inghitit de mana coordonata de furie.
Tu, mama tanara, ce satisfactie nemaiintalnita castigi exercitandu-ti puterea pe cei mai slabi ca tine? Oare nu stii ca toti suntem facuti din aceiasi materie- creatiile Lui Dumnezeu- si ca nu te apropii de acesta prin maltratarea ingerului care ti-a fost dat?